Regretul nu a fost indeajuns pentru generatii de oameni care tanjesc dupa modele de oameni care au platit pretul pacatului iar pe urma au trait gustul dulce al puritatii. Constat ca nu prea stim cum sa ne pocaim in anumite situatii iar una din greselile care ne intorc inapoi datorita platii unei consecinte prea usoare a vindecarii este aceea ca am ales drumul fara prea mult efort.

Ecoul dragostei Divine ar fi avut impact chiar si acum daca Iuda trecea peste sentimentele chinuitoare din acele momente.

Pocainta urmata de marturia lui arata cum Dumnezeu este plin de bunatate si iarta pe cel mai josnic pacatos apoi imbratisandu-l ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Ceea ce am scris pana acuma este o introducere cam lunga dar urmata de un cuprins si o incheiere scurta.

Marturia venita dintr-o inima curata rostita cu gura va avea un impact mare asupra oamenilor, ea poate sa fie un capitol din Faptele Apostolilor. Doar si noi suntem apostolii Lui Hristos, chiar daca marturiile noastre nu vor ramanea scrise in Biblie, ele vor ramane intiparite in inimile oamenilor.

Marturia mea are putere. Ea poate schimba directia multora spre cer, aceasta aratand ce Dumnezeu minunat avem, gata sa Se coboare acolo unde suntem pentru a ne lua in bratele Lui de Tata. Daca nu vom vorbi despre influienta Lui in vietile noastre, oameni nu vor sti prea multe despre Dumnezeul nostru cu atat mai putin cine este El si ce face pentru noi in fiecare zi.

Pentru mult timp biserica a fost hranita cu mesaje caldute care sa o deranjeze prea putin din inchinarea comoda, fara prea mult efort, adusa in fata unui Dumnezeu in asteptare. Nu ar trebui sa uitam de principii care ne dau valoare facandu-ne o binecuvantare pentru cei din jurul nostru. Principiile sanatoase ca si mod de viata se gasesc tot mai rar in orarul scris in agenda..

Gustul meu ca si persoana trebuie pastrat indiferent de locatia in care ma aflu. Daca mi-am pierdut gustul de a sara nu mai sunt bun la nimic!

Va trebui sa invatam ca nu toate lucrurile sunt de vanzare. Sunt adevaruri care trebuie puse in lacat si tinute pentru totdeauna in mintea si inima noastra.

Credinta nu e de vanzare, ea nu se traieste doar prin sentiment. Intunericul care provoaca deznadejde e locul ideal pentru a folosi credinta care sa-L onoreze si pe Dumnezeu. Nadejdea nu se vinde pe drum iar dragostea frateasca iubeste indiferent de preferinte.

Isus nu ne-a dat niste porunci pentru a ne priva de libertate. El ne ofera niste principii de viata care ne ajuta sa traim frumos. Pe buna dreptate ajunge Dumnezeu sa Se intrebe: care este locul Meu in viata ta?

A trai cu scop inseamna a asculta de El, facand din vorbele Lui motto-uri de urmat cu bucuria unui invingator.

Recunosc ca incerc sa gandesc dar nu reusesc tot timpul. Vorbesc mai mult decat potentialul meu maxim, asta e si motivul pentru care vorbesc atat de mult fara sens.

Ca sa fiu mai eficient trebuie sa stiu sa tac iar asta e mai greu. Beneficiul mare il are cel ce stie cand sa vorbeasca si cand sa taca..

Merg inainte!

Ca bine zice…

Deci, ce-ar mai fi de zis?  Cand dam de greu si nu ne merge asa de bine, derulam amintiri din trecut cand priveam la stele si visam castele de nisip cu ponei albi prin curte, undeva intr-o zi de vara. Cel putin amintirile mele sunt undeva cand era cald si bine.

Vesnic plangem dupa ceva. Ne amimtim usor de relatile pierdute peste noapte, vremurile cand eram impreuna, noptile acelea lungi cand ne salta inima de bucurie ca suntem liberi, si asa mai departe..

Nu ca ar fi ceva rau, dar toata treaba asta ne cam umbreste prezentul, facandu-ne sa credem ca ne-a trecut vremea, dar nu este asa. Ceva frumos ne sta inainte, nu mai trebuie sa fim victime.. trebuie doar sa nu ratam chemarea la bucurie.

Nostalgia vremurilor trecute distruge demnitatea de a trai cu onoare viata care ne sta inainte!

Ziua descoperirilor, ziua in care o sa-mi para rau ca nu am facut mai mult. O ce zi va fi…

Incerc sa ma obijnuiesc cu noul sentiment de regret dar nepasarea cursa de-a lungul anilor nu-mi da pace. Puteam sa pun mana milei in buzunarul saracului. Ruga mea nu trebuia sa inceteze la primul gand curs pentru mine.

Si totusi e putin pe langa sageata infipta`n inima-mi sangerand, vazand cat de aproape Ai fost de mine fara sa stiu. Nu Te-am bagat in seama, desi nu a fost moment in care sa ma lasi singur.

Totul s-ar putea schimba daca as sti ce sa fac acuma? Dar nu stiu. Sunt prea prins in proprile mele ganduri iar pe langa sentimente fara sens.

Dragostea Ta pentru mine este minunata, prea pura ca sa o pot intelege.

Nu e greu sa te increzi in Dumnezeu cand iti merge bine si sa spui cat de bun e El. Este un pic mai greu atunci cand vine furtuna.

Adevarat este ca suntem oameni si e normal sa ne punem intrebari cu privire la viitor atunci cand trecem prin incercari si nevoi neimplinite. Este ceva firesc sa nu stam pasivi in fata problemelor. Grav este atunci cand ne facem pe noi proprile victime, aratand celor din jur o viata neimplinita. Optimismul nu ar trebui sa lipseasca de pe fetele noastre.

Dumnezeu ne iubeste mult. Avem pret in ochii Lui, de aceea nu ne va lasa la greu. Tatal nostru cel ceresc stie de ce avem nevoie. Scopul furtunilor este acela de a ne increde in El, recunoscand autoritatea Divina in viata noastra.

Cand ne incredem in El aratam supunere fata de El. Asta Il onoreaza si Ii face cinste.

Acest baiat a stiut ca tatal sau este la carma vaporului. Noi stim cine e la carma vieti noastre?

Sunt si din aceia care se trezesc ducandu-si povara zilei de ieri.

Incepe o noua zi. Fiii oamenilor pornesc spre o noua aventura. Elevii mai fac cateva prezente in catalog, completandu-si Cv tot mai bogat pe zi ce trece. Parcurile incep sa prinda viata cu fiecare mama care vine sa-si plimbe copilul. Pensionarii isi fac si ei aparitia vorbind de pensiile mici care nu le mai ajung, privind in acelasi timp la copii amintindu-si cu nostalgie de vremurile apuse pentru ei. Sunt si unii care lucreaza, castigand astfel niste banuti. Si asa mai departe…

Dupa o zi trebuie sa vina si o noapte, iar in general noaptea se doarme..

Ajungem sa ne punem in pat, acesta fiind punctul culminant. Tot filmul zilei incepe sa se deruleze in fata ochiilor nostri. Nu e de-ajuns ca l-am jucat pe viu, mai trebuie sa-l si revedem. Uni au regrete, altii nu. Depinde de persoana. Multumit, nemultumit nu prea mai conteaza. Se putea mai bine zic unii, altii, se putea mai rau. Acceptare, regret, nepasare. Reusim sa adormim gandindu-ne ca maine va fi o noua zi.

Sunt lucruri care pot fi adaugate sau scoase. Insa ceva nu trebuie scos. Acest ceva este SPERANTA.

Nu ar trebui sa ne culcam inainte sa zambim sperand ca vom ajunge candva in cer. Visand si asteptand sa vedem cat de frumos va fi acolo sus.

Dupa fiecare ora din zi sa zicem: “sunt mai aproape de tine, Isus”.

Cu o asemenea nadejde o sa fim biruitori! Mai mult decat biruitori!

Secunda si decizia, minutul si oportunitatile. Asta traim. Nu este zi in care sa nu ne confruntam cu decizi minore sau majore pe care trebuie sa le luam, indiferent daca ne place sau nu. Gandim si actionam asupra situatiei in cauza.

Binele si raul sunt la atitudinea noastra. Este mai usor sa alegem raul deoarece acesta nu necesita munca, transpiratie, efort. Ne multumim cu putin pentru ca ne plac lucrurile simple. Ce e bun se obtine prin efort dar nu toti suntem gata sa platim pretul.

Pe deasupra suntem si influientabili: familia, prietenii si anturajul au cea mai mare greutate in alegerile noastre.

Avem minte dar o folosim prea putin. Femeile aleg cu inima iar barbati cu “barbatia” din ei. Poate de aceea ne lovim si ne ranim atat de usor..

Alegem sa zambim, alegem sa iubim, alegem sa vorbim, alegem sa traim. Alegem sa….

Totul este o alegere.

Tyler Doherty este un băiat extraordinar de opt ani, înconjurat de o familie iubitoare şi o comunitate înţelegătoare; însă viaţa de zi cu zi a acestui băieţel înseamnă lupta împotriva cancerului, luptă dusă cu ajutorul credinţei şi harului. Pentru Tyler, Dumnezeu este un prieten, un profesor şi nu în ultimul rând un corespondent – rugăciunile acestuia iau forma unor scrisori pe care le scrie zilnic lui Dumnezeu. Scrisorile ajung în cele din urmă în mâinile lui Brady McDaniels, un poştaş aflat la o răscruce în viaţa lui.

Filmul îl are ca producător pe cunoscutul David Nixon, care a produs de asemenea filmele creştine de succes : Fireproof, Facing the Giants şi Making Waves. Printre cei care fac parte din echipa care a făcut posibilă această apariţie se numără actorii : Jeffrey Johnson, Robyn Lively, Jeffrey Johnson, Tanner Maguire, Michael Bolten şi Bailee Madison. Filmările au început în Florida şi au continuat în Orlando. Coloana sonoră a filmului conţine piese interpretate de către artişti cunoscuţi ai creştinilor din România şi nu numai: Jeremy Camp, Sanctus Real, Matthew West şi Addison Road.

Ruben Precup.

David Phelps este un cunoscut vocalist şi compositor american, cunoscut prin activitatea sa împreună cu trupa Gaither Vocal Band, cu care a cântat împreună timp de 8 ani ca şi tenor. În timpul acestei experienţe, împreună cu Gaither Vocal Band, cântăreţul a lansat mai multe albume solo, unul dintre ele purtând numele “Journey to Grace”.

Printre albumele sale solo se numără şi trei albume de crăciun: “Joy,joy” lansat în anul 2000, “One Wintry Night” - 2007 şi “O Holy Night”, acesta din urmă apărând şi în format DVD. Însă acestea nu sunt singurele apariţii discografice ale cântăreţului, printre acestea se mai pot gasi : “Journey to grace” - 1994, “David Phelps” - 2001, “Revelation” - 2004, “Life is Church” - 2005 şi cel mai nou album apărut în anul 2008 - “The Voice”.

Ştire realizată de Ruben Precup